Noaptea obosită se-aşterne şi suspină,
Pe lumea adormită în largi câmpii de vis,
Cresc fiori în suflet - amară rădăcină,
Şi gândul mi se frânge pe margini de abis.
Sunt acum de piatră, în rece nemişcare
Şi încovoiat de zodii clipele măsor,
Cum se scurg din viaţă cuprinse de mirare,
Spre seara care vine privind seducător
Trec clipele uşor şi-adie un vânt rece,
În sufletele noastre cu chin neîntrerupt,
Ca valul ce se-nspumă când furtuna trece,
Cu gemete în noapte destinele s-au rupt.
Şi-n tăcuta noapte când orele adună,
Hoinare gânduri sure prin minte rătăcind,
Noi strânşi la sânul lor vom merge împreună,
Prin marea amintire cu doruri clipocind.
Marin Voicu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu