Drumul de sub seară

Știu, mi s-a desprins din suflet iar buzele au rostit

Magicul cuvânt te iubesc, dar îți poți imagina

Profundul înțeles și spiritul neliniștit

Că aceste vorbe dulci ne-ar putea înstrăina?

Tot îmi zboară gândul peste albe depărtări

Sufletul să ți-l găsească, dorințe să ia foc

Să fie clipa hrană vie, parte din gustări

Când sub sălbatice săruturi simt ca mă sufoc

Cum curge timpul fără noi, calm și în tăcere

Iar eu ațipind în noaptea gândurilor mele

Imaginea-ți sărut, icoană la vedere

În templul fără zei, fără-mpreunări de stele

E așteptarea grea când iubirea nu mai vine

Și totuși vine trecând pe drumul de sub seară

E toată numai zâmbet și sigură de sine

Luceferii adună cu gesturi de fecioară

Marin Voicu

Iarna sufletului

Îmi ninge glasul gândurilor moarte

Doar vise reci şi năluciri bizare

Sau clipe nude pribegind departe

Într-un târziu de noapte care doare

Tresare-ades din somnul său cuminte

Amarul meu ce-ngheaţă în tăcere

Pe altarul aducerii aminte

În clipa dătătoare de durere

Îmi ningi Doamne în suflet ca şi-afară

Cu umbre de dureri fără răspuns

Sub streaşina mâhnirii cea amară

Îmi doarme soarta cu dorul ei ascuns

Se viscolesc speranţele timide

În lungi troiene cuprinse de mister

Se-ntind leneş ca albele omide

Pe trupul meu îngenuncheat sub cer

Marin Voicu