În noaptea asta stele-n valuri cad,
Din infinitul cer - e unic,
Pe nesfârşitul astrelor vad,
Îmi curge sufletul cucernic.
Prin praful drumului de stele,
În liniştea eternă trece,
Carul visurilor mele,
Pe valuri de lumină rece.
Stele galbene cu lungi plete
Apar în veşnică mişcare,
În urma lor rămân buchete,
Lacrimi reci şi sclipitoare.
Din Soare în colţ de Univers,
Vin snopi de raze descusute,
Ce trec sonor ca un ritm de vers,
Spre alte lumi necunoscute.
Undeva, un ceas universal,
Strânge timp în ritm necunoscut,
Ritm tăcut de spaţiu abisal,
Care nimeni nu l-a cunoscut.
Marin Voicu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu