În noaptea asta stele-n valuri cad,
Din infinitul cer , puternic,
Și pe-o cale albă ca un vad,
Îmi curge sufletul cucernic.
Prin praful drumului de stele,
În liniştea eternă trece,
Carul visurilor mele,
Pe valuri de lumină rece.
Stele galbene cu lungi plete
Apar în veşnică mişcare,
În urma lor rămân buchete,
Lacrimi reci şi sclipitoare.
Departe,din colţ de Univers,
Vin snopi de raze neștiute,
Ce trec ușor ca un fapt divers,
Spre alte lumi necunoscute.
Undeva, un ceas universal,
Strânge timp în ritm necunoscut,
Ritm tăcut de spaţiu abisal,
Care nimeni nu l-a cunoscut.
Marin Voicu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu