Stanie viaţă în şoapte simboluri,
Sfârşite mişcări în sens neîntrerupt.
Stă soarele şi tac norii în stoluri,
Şi lacrimi amare din suflet s-au rupt.
Reci sclipiri prin spaţiu emisferic,
Jocuri de umbră şi lumină, e greu,
Rece infinit, etern întuneric,
Un spaţiu vid acum e sufletul meu.
Marin Voicu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu