Iar pe lume n-am ştiut că eşti
Ai ochi ca zilele senine
Stând ascunşi sub pleoape îngereşti.
Şi-n ochii tăi văd infinitul
Cu-atâtea doruri cuprinse-n el,
Ţi-aud dorinţa şi tumultul,
Închise în sufletul rebel.
Dar îți simt neliniştea din gând
Şi flăcări ce-n suflet îţi tresar,
Dorinţe mute în piept strângând,
Aduse și de un gând hoinar.
Inima îţi simt bătând constant,
In ritm şi sunete de astre,
Lungi chemări pierzându-se în neant
Şi în tăcute nopţi sihastre.
Chemări confuze, de plăcere,
Ce ne atrag ameţitoare,
În liniştea din încăpere
Și unde timpul sens nu are.
Când tu şi eu ca două şoapte
Pierduţi în patul cu mii de flori,
Sorbi-vom un extaz în noapte,
Dar și agonii cu dulci fiori.
Marin Voicu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu