E atâta singurătate în jurul meu
Iar golașe gânduri trec mistuitoare
În poarta sufletului ele bat mereu
Cine să răspundă la a lor chemare?
Răspunde doar ecoul lung și deformat
Mârâind ușor cu capul stând pe labe
E-atât de rece locul și întunecat
Iar bătăi in suflet s-aud tot mai slabe
Singurătatea în jurul meu se strânge
Simt cum curge lin în fiecare clipă
Iar sufletu-mi pribeag încet mi se frânge
Mângâiat sonor de-a timpului aripă
Sfioase liniști se zbat si mă-mpresoară
Venind din lumea-mi plină de închipuiri
Sunt doar o statuie oarbă și bizară
Pe-al soclului destin și fără amintiri
Marin Voicu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu