Străin

                                    
O apă-nvolburată este al tău destin
 Îmi tot  șoptește dulce un gând amăgitor
 Ai cugetul cărunt și-ți este așa străin
 Când viața iți curge fără nici-un viitor

 Îngemănate pătimi în suflet sibilin
 S-au ofilit prin timp de-atâta așteptare
 Și din mâhnita viață tu trecător străin
 Vrei s-aduni șireaguri de amintiri fugare?

 Presimțiri apasă, neliniști stau la pândă
 Tristețile veghează și te înfioară
 Când mersul tău străin îți este o osândă
 Prin lumea-ncremenită cu obraji de ceară

 Străin ce pribegești cătând o mângâiere
 Ursitele câinoase scriu alte începuturi
 Prin ce timp și spațiu aștepți o înviere
 Ca un viteaz căzut sub salbe de săruturi ?

 Marin Voicu

Fereastra zilei...

Fereastra zilei s-a închis încet sub zare
Din ceruri se coboară seara ostenită
Adunati toți ingerii și-n mișcări bizare
Rostogolesc noaptea cu stele căptușită

Doarme dus Pamântul imbrațișat de umbre
Iar liniștea-i veghează pleoapele lăsate

Și legănate-n poala visurilor sumbre

Năluce stau la pândă pline de păcate

Din patul  nopții urcă o lună de zăpadă
Și-n mersul ei rotund încet se depărtează
Pe drum spre dimineață, nimeni să nu vadă
Cum fața ei se schimbă și se rușinează

Dar noaptea se topește si se-nfiorează
Când suflarea zilei prin plete-i se strecoară
Și-a scuturat mantaua și se-ndepărtează
Ducând alai de stele cu glasuri de fecioară

Marin Voicu