E ora când auzi nespusele greşeli,
Incolore şoapte în tăcerea moartă
Amare gânduri şi triste îndoieli
Ades lovesc în a sufletului poartă.
În margine de lume strâns la pieptul său,
Aud ursita în liniştea-i deplină,
Şi simt cum vin încet părerile de rău
Ca dulce boare din stranie gradină.
Nelinisti dormind goale-n piept s-au deşteptat
Prin ceasuri sure timide se coboară,
Şi visele apun din gândul strecurat,
Prin mute timpuri cu obraji de ceară.
Marin Voicu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu