E ora când auzi nespusele greşeli,
Incolore şoapte în tăcerea moartă
Amare gânduri dar şi triste îndoieli
Ades lovesc în a sufletului poartă.
În margine de lume strâns la pieptul său,
Aud ursita prin liniştea deplină,
Şi simt cum vin încet părerile de rău
Ca dulce boare din stranie gradină.
Nelinisti dormind goale-n piept s-au deşteptat
Prin ceasuri sure timide se coboară,
Şi visele apun din gândul strecurat,
Prin mute timpuri și cu obraji de ceară.
Marin Voicu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu