Mă-ntreb mereu...

Stau și mă-ntreb mereu de unde vii ?

Privind la tine mă-ntreb te duci unde?

Ești ca o umbră în lumea celor vii

Prinsă in rotirea sacrelor secunde

Pe ce drumuri îți porți a ta menire

Când mândră calci destinele pestrițe?

Ești in viață strop de rătăcire

Fluturând prin timp albele cosițe

N-avem asemănări, doar singurătăți

Ce au crescut ca ierburi otrăvite

Vezi suflete dormind pe lungi pustietăți

De vremuri sterpe și neisprăvite

N-am să mai visez culcat pe amintiri

Să nu simt durere și amărăciune

N-am să mai adun atâtea ispitiri

Voi avea ca scut sfânta rugăciune

Marin Voicu