Mă-ntreb mereu...

Stau și mă întreb mereu de unde vii ?

Privind la tine mă-ntreb te duci unde?

Ești ca o umbră în lumea celor vii

Prinsă-n rotirea sacrelor secunde

Pe ce drumuri îți porți a ta menire

Când mândră calci destinele pestrițe?

Ești in viață doar strop de rătăcire

Fluturând prin timp albele cosițe

N-avem asemănări, doar singurătăți

Ce au crescut ca ierburi otrăvite

Și dorm suflete pe lungi pustietăți

Prin vremuri sterpe și neisprăvite

N-am să mai visez culcat pe amintiri

Durere să nu simt nici amărăciune

N-am să mai adun atâtea ispitiri

Și nici năluci cu fața de tăciune

Marin Voicu