vineri, 3 decembrie 2010

Trecere in nefiinta

 Tu viaţă, ce mult te iubesc,
 Şi tot atât de rău îmi pare,
 E timpul să te părăsesc,
 La a morţii reci chemare.

 Atât cât voi mai rămâne,
 Intr-o lume trecătoare,
 Să am timp să îţi pot spune,
 Sufletul ce mult mă doare.

 Căci te las şi am să plec
 Intr-o lume fără soare,
 Doar cu umbre ce se întrec
 În eternă nemişcare.

 Acolo unde totu-i rece
 Şi nu e nici-o visare,
 Unde coasa morţii trece,
 Printre ceţuri mişcătoare.

 De unde nimeni n-a venit,
 Şi nici nu o să mai vină
 Eu voi fi pus la răstignit,
 De moartea cea divină.

 Îmi voi da sfârşitul tragic,
 La al morţii sărut rece.
 Intr-o lume - adânc magic,
 Încet sufletu-mi va trece.

 În întunecimea nopţii,
 Nimic fiind în eternitate,
 Ascult simfonia morţii
 În ecouri repetate.

 Să nu plângi, să nu regreţi,
 Dus pe calea veşniciei,
 Sunt în lumea celor drepţi,
 Cântă-mi odă bucuriei.

 Te poţi consola cu gândul,
 Ca toţi vor lua acelaşi drum.
 Sigur vor vedea amurgul,
 Cum l-am văzut şi eu acum.

     Marin Voicu

Un comentariu:

De toate pentru toţi spunea...

Frumos poem...Felicitări!
M-au mişcat profund aceste versuri