Şi-n jurul meu e linişte deplină,
Adun în cupe tristeţile când vin,
În palid dans de umbră şi lumină.
În liniştea adâncă de mă scufund,
Port tristeţea pe pânzele tăcerii.
Pe frunte ruina unui vis ascund,
De dor trecut în spaţiul durerii.
Iar sufletu-mi plutind în depărtare,
Lăsând în urmă imensul meu pustiu,
Se pierde-n infinit şi în uitare,
Cine îl va plânge va fi prea târziu !
Marin Voicu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu