Mă întreb în gânduri pline de dureri,
Ce izvor stige dorinţele cumplite,
Cu murmur dulce de line mângâieri?
Apele uitării tremurând puţin,
Îmi şterg vise, amară alinare,
Tot strâng în suflet suspin după suspin,
Şi amintiri cu semne de-ntrebare.
Marin Voicu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu