Când tu priveai visând un colorat apus,
Apa care plânge, frunza cum tresare,
Astre adormite ce-n palme ţi s-au pus?
Alei cu plopi subţiri cuprinși de cugetări,
Când paşi ni se-aşterneau pe lespezi de lumini,
O salcie boltită murmurând chemări,
Lacul fără unde cu maluri în ruini?
Ascundeai in sân parfumuri din grădină,
Freamătul din suflet simţindu-l amândoi,
Adieri de vânt, ce muzică divină,
Ne cânta iubirea ascunsă în noi doi
Îţi mai aduci aminte, cum dospea un gând,
Și-nflorea in noi o tainică dorinţă?
Cum sorbeam privirea-ți şi sufletul vibrând,
Prins in vraja ta de magică fiinţă?
Marin Voicu