sâmbătă, 14 ianuarie 2012
Clipele ca ploile de ieri
E timpul numai clipe nesfârşite
Prinse toate-n sfera nemişcării lor
Ca nişte gânduri lungi şi adormite
Atunci când în suflet rănile mai dor
Se scurg clipele ca ploile de ieri
Cuprinse-n iureşul ce stă să vină
În ropote de ape sau cu paşi stingheri
Şi ochii plini cu lacrimi de răşină
Iar glasuri goale vântul mi le poartă
Ca un ecou venind din două strune
Şi-apune ispitit în taina spartă
Şi în priviri arzând ca un tăciune
Tot vin glasuri din noaptea de departe
Glasuri goale, oarbe şi infidele
Şi mă tot pătrund gândurile moarte
Ce mă adorm cu liniştea din ele
Marin Voicu
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
Frumoasa poezie!
Multumesc frumos Miki pentru apreciere!
Trimiteți un comentariu