Nu cred...

   

Nu cred că am să pot uita vre-o dată
Noaptea-n care mișcai încet ca marea
Iar eu in clipa sacră și ciudată
Sorbeam flămând extazul si turbarea

Nici dorința venită din adâncuri
Un vârtej suind prin simțuri și prin gând
Când mi-așterneam plăcutele săruturi
Și ca o vrajă în tine lunecând

Flămând, ți-adulmec forma pe-ndelete
Și când la piept mă strângi fără să te temi
Prins de unda mișcărilor încete
Stins ascult la tine cântecul ce-l gemi

Ne ard șoapte în clipe ostenite
Iar plăcerea vieții încă nu s-a stins
Dar câte patimi stau îngălbenite
În suflete ce amurgul le-a cuprins

Marin Voicu