Tu niciodată să nu-mi uiţi privirea
O răzvrătire a gândului hoinar
Sub pleoape ce ascund nemărginirea
Pe când un suflet se zbuciumă-n zadar
Nici ochii mei cu geometrii impure
Privind urma de senzuale gambe
Ca un balans prin spaţiile pure
Sau prin apus de colorate stambe
Să nu uiţi ziua cu fundă de arnici
Când ameţit de gândurile-n fugă
Ca într-un vis de toamnă pictat aici
La tine-mi plec genunchii într-o rugă
Nici şoaptele în vânt ca suferinţe
Sau dorinţe prinse-n ţipătul obscur
Ale neînţelese-mi neputinţe
Când eu vreau sa ți le spun sub cerul pur
Marin Voicu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu