Şi aşteptări ce nu au să mai fie,
Şi somnul lung care şi-a facut popas,
Pe locul însemnat pentru vecie.
Uitat de toţi de tine deopotrivă,
Cu ochii-n lacrimi înotând prin bezne,
O resemnare - ispită naivă,
Intră-n suflet amăgitor de lesne.
Să opresc din umblet visul e-n zadar,
Gonind din urmă gândurile nude,
Sufletu-mi epavă mai tânjeşte doar,
Lumina ce în ochii tăi se-ascunde.
Mai caut dorul, ruga şi iertarea,
Prin noaptea ce în starea ta se pierde,
Şi am găsit trecutul şi uitarea,
Şi un venin ce mă usucă verde.
Marin Voicu
Scrisă în noiemb.2011
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu