Destin

Am fost uitat de soartă, mai am un ciob de suflet

Și-mi agonizează-n cuget vise slăbănoage

Jos s-au așezat, au obosit de-atâta umblet 

Prin lumea uriașă cu suflete pârloage

Stau păcatele puzderii la margine de gând

Și încăpățânate tot bat cu pumnii-n poartă

Vor ca la sânul lor s-alinte sufletu-mi plăpând

 Când doarme adânc ca pruncul în tăcerea moartă

Iar când domoală noaptea târziul suie zarea,
Halucinante vise vin pe cărări străine
S-au adunat grămadă, cu toată supărarea
Țipă și se îmbulzesc și plâng fără rușine

Viclene, un stol de vise în cuget au ajuns

Și dospesc miraje sub pleoapa ochiului închis

Din nefasta-mi izolare, încet și pe ascuns

S-a ivit speranța și-n suflet poarta a deschis

   Marin Voicu