Nu cred...

   

Nu cred că am să pot uita vre-o dată
Noaptea-n care mișcai încet ca marea
Când încurcat prin glezne fără pată
Mușcam flămând privindu-ți încântarea

Nici dorința venită din adâncuri
Ca un vârtej suind prin simț și gând
Lăsând plecat tăcutele săruturi
Ca o vrajă-n tine lunecând

Ți-adulmec forma în clipele inerte
Ca șovăiala umbrei prin alte vremi
Prins de unda mișcărilor încete
Ascult în tine cântecul ce-l gemi

Cu șoapte dulci în clipe-ncremenite
Te port aiurea prin ceasul monoton
Ochii îți răsfrâng patimi necitite
Când tresar în tine suspine ca un zvon

Marin Voicu