A adormit între frunzele boțite
Printre crengile uscate se strecoară
Doar răceli de toamnă albe si chircite
E gol parcul, parcă e lipsit de suflet
S-a ascuns pustiul printre frunza moartă
Amurgul vineţiu s-a oprit din umblet
Când amintiri toamna tainic mi le poartă
Şi ca-ntr-o poveste c-o frumoasă zână
Cu alai de frunze-n aur poleite
Apare toamna, brumată şi păgână
Cu mersul lin si pletele-ncărunțite
Şi soarta în jocul toamnei pare prinsă
Sau într-un enorm buchet de crizanteme
Şi-o amintire de dragoste respinsă
Îngălbenind încet dar și prea devreme
Marin Voicu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu