Doi eroi dintr-o baladă

Acum noaptea oarbă peste noi se lasă
Copacii goi s-au îmbrăţişat în umbră
I-a unit ursita? Oare cui îi pasă
Că sunt doi eroi dintr-o baladă sumbră?

Picuri de lumină pe geam s-au aşezat
Şi mă amăgesc cu magia lor adâncă
Iar visele aşteaptă să mă sărute-n pat
Şi câte intrebări nedezlegate încă

Încet păreri de rău stau să se adune
Şi inima îmi roade un nebunatic dor
Ascult mintea cum neîncetat îmi spune
Că sunt mereu în viaţă speranţe ce nu mor

Nici azi, nici mâine nu voi putea răspunde
Cum noi, doi frumoşi eroi dintr-o baladă
Iubirea, o nestemată vie, unde?
În ce timp? din vina cui am lasat să piardă?

Marin Voicu