Plânge timpul cu sunete astrale,
Doare cerul în limpezimi cernite
Şi rătăcesc cu gândurile goale,
Prin vremi posace și nemărginite.
Cuprins atunci de-amară nostalgie,
Ferit să cad în apriga minciună,
Mă pierd în lumea tristă şi pustie,
Mergând senin cu îngerii-mpreună
Dacă timpul s-ar mai opri o clipă
Din mersul său spre-ntinsa depărtare
Eu, stând ascuns sub alba lui aripă,
Aş strânge zile ninse de visare.
Marin Voicu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu