Aud o strigare...

 Atent ascult zborul clipelor năuce
 Pline de tristețe și nefericire
 Soarta nu-și găsesc în strania răscruce
 De timp cu spațiu, ciudată împletire

 Aud o strigare ce vine din trecut

 E glas de suflet din lumea subterană

 Ce scrâșnind din dinți și cu zâmbet prefăcut

 Și-a ascuns durerea și imensa rană

 Cu speranța-n  mână bate-n tocul nopții
 Vrea să se întoarcă din marele abis,
 Și să lase-n urmă steaua rece-a morții
 Să ajungă-n lume pe culmea unui vis.

    Marin Voicu