Afară este trist

 

S-a întins afară o tristețe cenușie

Se încoronează peste zările deșarte

Tânguitor vibrează, superbă agonie

Când seara pași își poartă, încet și mai departe

A pătruns tristețea și în sufletele goale

Purtând o suferință în fiecare seară

Și câte gânduri negre, arzând le dau târcoale

Când stau toate prinse-n piept de a durerii gheară

Am adunat și eu tristeți ce-n suflet le tot port

Vin mereu și se adună-n fiecare seară

Tremur și mi se pare că sunt rece ca un mort

Ursit fără un mormânt și piatră funerară

    Marin Voicu