Prin marea-ngălbenită a holdelor de grâu
O vară secetoasă stă acum și plânge
Sub soarele de ceară cu iarba pân' la brâu
Le este vântul leagăn, tot cerul un destin
Si au ca apă roua ce a căzut in zori
Superbele petale sunt straie de festin
La balul dat de spice și miile de flori
Dar nici-un nor de-argint pe cer nu se arată
Si nu trecea o umbră prin spice și prin maci
Nici măcar o boare atât de așteptată
Nu a răcorit și fruntea macilor posaci
Când s-a topit seninul in văpaia zării
Stau toți macii ofiliți in roșul lor aprins
Suferind de sete sub moartea sărutării
Cupola lor gingașă de trup li s-a desprins
Marin Voicu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu