Meditație

 Tăcerea cerului așa mă împresoară
  Parcă îmi îmbracă trupul într-un nou veșmânt

  Simt sufleul cuprins de pace milenară
  Dar un loc nu își găsește pe acest pământ

  Se tot zbat în firea mea, se luptă ne-ncetat
 Nestăpânite gânduri de mine și destin
 Câte patimi inocente s-au înspăimântat
 În adâncul unui suflet rece și  străin

 S-au adunat în mine amintiri hoinare
 Iar la altar, grăbite,  depun numai plângeri
 Și spaime lungi în zbucium ca întinsa mare
 Cerșesc doar o milă la cerul plin de îngeri

 Oare eu spre care timp să-mi îndrept privirea
 Și să găsesc o cale prin a lui rotire
 Cu neliniști ce nu-mi vor răscoli gândirea
 Că iar am să trăiesc o altă amăgire

 Marin Voicu