vineri, 20 iunie 2014

Atâtea drumuri...







Atâtea drumuri vechi de veacuri măcinate
Uitatul pas al vremii le calcă funerar
Cărări pustii şi lungi de lume-abandonate
Se ascundeau sub lună în ultimul pătrar


O seară scufundase  noaptea mai devreme
Destine dezlegând strivitei lumi amare
Când amorţită stând  prin spaţiu  şi vreme
A lăsat în urmă tristeţe şi uitare

Ajuns în piscul lumii - lung sfârşit de seară
Mi-am căutat destinul - verde mărăcine
Sub un cer pustiu și cu zările de ceară
Găsind numai hăuri și sterpele ruine

Am călcat pustiuri și m-am ridicat din gropi
Decis să îmi hrănesc amarul de cărbune
Cu sfinte voluptăți și în cântece de popi
Purtând tipsii cu smirnă și o rugăcine

Marin Voicu

Niciun comentariu: