Drumul de sub seară

Mi se zvârcolesc în minte gânduri istovite

Și amărăciuni în adânc de suflet s-au depus

Cu scâncet de copil vin tristețile grăbite

Când dureri biruitoare speranța au răpus

Și cum îmi zboară gândul peste albe depărtări

Sufletul să ți-l găsească, dorințe să ia foc

Este clipa hrană vie, și-atâtea frământări

Când sub sălbatice săruturi simt ca mă sufoc

Cum curge timpul fără noi, calm și în tăcere

Iar eu ațipind în noaptea gândurilor mele

Imaginea îți sărut, icoană la vedere

În templul fără zei, fără licăriri de stele

E așteptarea grea când iubirea nu mai vine

Și totuși vine trecând pe drumul de sub seară

E toată numai zâmbet și sigură de sine

Luceferii adună cu gesturi de fecioară

Marin Voicu