Magice cuvinte , dar tu îți poți imagina
Profundul înțeles și spiritul neliniștit
Că aceste vorbe dulci ne-ar putea apropia?
Tot îmi zboară gândul peste albe depărtări
Tot îmi zboară gândul peste albe depărtări
Sufletul să ți-l găsească, dorințe să ia foc
Este clipa hrană vie, și-atâtea frământări
Când sub sălbatice săruturi simt ca mă sufoc
Cum curge timpul fără noi, calm și în tăcere
Iar eu ațipind în noaptea gândurilor mele
Imaginea-ți sărut, icoană la vedere
În templul fără zei, fără licăriri de stele
E așteptarea grea când iubirea nu mai vine
Și totuși vine trecând pe drumul de sub seară
E toată numai zâmbet și sigură de sine
Luceferii adună cu gesturi de fecioară
Marin Voicu
Marin Voicu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu