E și locul unde visele au asfințit
Nici măcar firul de lumină nu-l străbate
Și în loc îmi stă destinul slab si amețit
Dar e și locul cugetelor dezbinate,
De-atâtea negre aşteptări când fără veste,
Ușor calcă pragul dorinţelor speriate,
Visări curgând din șterse file de poveste.
Ce pustiu e locul, doar bezna dăinuieste
Dar e și locul cugetelor dezbinate,
De-atâtea negre aşteptări când fără veste,
Ușor calcă pragul dorinţelor speriate,
Visări curgând din șterse file de poveste.
Ce pustiu e locul, doar bezna dăinuieste
E fulgerul un bici prin spațiu și prin vreme
Luminând o vrajă ce-n noapte rătăcește
Slabă, diafană, la ea vrând să mă cheme
Prin semne mă tot cheamă și totul e neclar
Prin semne mă tot cheamă și totul e neclar
Că timpul e o groapă cu secunde moarte
Haotic îl străbate imensul vânt stelar
Și-i stau în brațe când, de lume mă desparte.
Marin Voicu
Marin Voicu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu