Țărm pustiu...

Sub cerul ca de tuci un țărm pustiu se-ntinde

Cu multe stânci mâncate de vremuri și de ploaie

Dar îmi văd imaginea, din zări cum se desprinde

Ca o umbră alergând, tăcută și greoaie

Acum a strâns în grabă puzderie de gânduri

Dar și-o liniște mâhnită, goală și umilă

Tristețile din urmă s-au adunat  în cârduri

Poteci ca să străbată cu mersul de cămilă

Nu s-a oprit o clipă, e dincolo de mine

Ca un vârtej ea suie pe calea-i schimbătoare
Spre un  orb ochi de cer cu veleități divine
Din care să adune destine protectoare

A răscolit toți norii - ciudate acolade

Nimic nu a găsit, doar seninătăți ostile

Cu ochii adormiți stau singurătăți năroade

Prin nopțile târzii și prin vremuri inutile

Mi-a obosit imaginea, e palidă la chip

A pierdut speranța că va mai găsi destinul

Va merge iar pe-același drum, cu stânci si cu nisip

Și-atâta de pustiu că l-a năpădit pelinul

Marin Voicu