Drumul de sub seară

Știu, mi s-a desprins din suflet iar buzele au rostit

Magicul cuvânt te iubesc, dar îți poți imagina

Profundul înțeles și spiritul neliniștit

Că aceste vorbe dulci ne-ar putea înstrăina?

Tot îmi zboară gândul peste albe depărtări

Sufletul să ți-l găsească, dorințe să ia foc

Să fie clipa hrană vie, parte din gustări

Când sub sălbatice săruturi simt ca mă sufoc

Cum curge timpul fără noi, calm și în tăcere

Iar eu ațipind în noaptea gândurilor mele

Imaginea-ți sărut, icoană la vedere

În templul fără zei, fără-mpreunări de stele

E așteptarea grea când iubirea nu mai vine

Și totuși vine trecând pe drumul de sub seară

E toată numai zâmbet și sigură de sine

Luceferii adună cu gesturi de fecioară

Marin Voicu