Noapte bună

A cuprins întrega lume,
Noaptea plină de mistere,
Şi de umbre fără urme,
Luna cu a ei tăcere.

Și ca desprins din infinit,
Se coboară somnul dulce,
Dormi! acum totu-i liniştit,
Şi veghează Sfânta Cruce.

Visul tău senin să fie,
Cum este cerul fără nori,
O astrală rapsodie,
De senzaţii şi vagi culori.

Marin Voicu

Poezie scrisă în anul 2009

Tăcerea...

Tăcerea mi-a escaladat fereastra,
Venind ca singuratică maree,
Pe o cărare albă şi din glastra,
Cu flori ce au parfum de azalee.

Și e linişte  în grădina sumbră,
Se-aude doar a stelelor mişcare,
Alunecă tăcerea ca o umbră,
În sufletu-mi de apă călătoare.

Şi e tăcerea chiar acolo-n suflet,
Se zbuciumă şi plânge şi tot doare,
Dar nu a obosit de-atâta umblet,
Strivind sub tălpi umila mea cărare.

În mine ca pe o mare de oglinzi,

Port tăcerea ca ultima dorinţă,
E amară şi nu poţi să o cuprinzi,
La piept ca pe o magică fiinţă.

Marin Voicu