Primăvara mea

                                   
O dimineață peste lume se boltise

Clătinând ușor din cap cu ochii somnoroși

Tremurând lumina pe cer se risipise

Și în galop vin norii tăcuți si furioși

Copaci uitaţi de vreme acum s-au deșteptat

Și șușotesc aiurea cuprinși de presimțiri

Profetizează vântul poștaș neașteptat
Că va veni un soare cu galeșe priviri

O liniște se sparge, și-o zarva s-a iscat
Își fac tarafe pomii  la margine de zări

Cu păsările în cor  sunt gata de cântat
O cereasca simfonie fără ezitări

Se lasă seara pe o lume de poveste
Și vise se urzesc la poala nopții rece
Iar luna rușinoasă suie fără veste
Pe când mâhnită ziua adormită trece

Marin Voicu