O linişte...

O linişte se lasă-n gândurile mele
De mi se îneacă deşerturile firii
În târziu de soartă când clipele trec grele
Adun din nou în mână zorile iubirii

Acum când te visez în orice înserare
Trăind înfiorat plăcerile senine
Inima-mi vibrează ca-n faţă la altare
Când îți cuprind în braţe sufletul din tine

Zâmbeşti ca din picturi vechi prinse în chenare
Şi-n faţa lor topit mă-nchin ca la icoane
Mă-nalţ apoi vrăjit şi-ascult bătăi mai clare
De farmece asunse-n sânuri diafane

Şi-nfierbântat la culme privesc iar la tine
Ca stele răsărind sau freamătul marin
Risipit în clipa uitărilor de sine
Te sărut iubire şi încep ca să mă-nchin.

Marin Voicu