Cu haina-n zdrenţe şi mergi spre asfinţit
Sculptând destine-n zarea ruginie
Valsezi de mână cu vântul amorţit
Pictezi pe cerul colorat de toamnă
Un zbor de păsări şi-o lacrimă pe chip
Şi când săruți lumina dulce doamnă
Îmi citeşti soarta scrisă pe nisip
Tăcută, mi-ai trecut pe la fereastră
Zâmbind că anii mi s-au scurs prin vreme!
Ştii cum doare tristeţea ta sihastră
Când eu te cânt in serile boeme?
Înfrigurată-n capătul de seară
Tragi manta de vise-n nopţile cu ploi
Ce lacrimi, pe obrajii tăi de ceară
Curg îngălbenind sufletul din noi!
Marin Voicu
2 comentarii:
Molto grazie mio amico! caramente, Marino Voicu.
Te saluta o ardeleanca si i-ti multumeste pentru poezia ,,Zi de toamna,,superba ca toate celelalte,dar ,toamna fiind anotimpul meu preferat mi-a placut in mod deosebit...cu respect Edith
Trimiteți un comentariu