E udă dimineaţa vag e conturată
Pe când aripe de vânt prin vazduh se-nfoaie
Din pustiul rece nori vineţi se arată
Scuturând în ropot stropii grei de ploaie
E-atât de trist afară şi plouă apăsat
De parcă cerul tot din slava sa grozavă
Adâncile izvoare să curgă le-a lasat
Pe ziua obosită, rece şi bolnavă
Stă soarele în loc ascuns de-atâta vreme
Iar plapuma de nori un fulger alb o taie
Tresar pustietăţi cuprinse de dileme
Cand tunete mugesc in hora lor greoaie
E cuprinsă lumea de apă şi de haos
Şi parcă umezeala ne-a ajuns la oase
Dar revarsă Doamne o poală de repaos
Pe zările de fum cu genele apoase !
Marin Voicu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu