Ce îndărătnic îmi așeza in cale
Atâtea patimi, să le-ndur ca un creştin
În genunchi căzut cu gânduri ancestrale
Îmi stă destinul cu ochii plini de ură
Pe margine de suflet cugetând trufaș
Cum va sădi ca o veșnică tortură
Tainice păcate, el, cunoscut borfaș
Bâjbâind prin bezna cugetelor mele
Obosit își pune cursele la pândă
Viclene spaime, oarbe și infidele
Tăcute rod, din făptura mea plapândă
Câte ispitiri mi se aștern în cale
Îmi dau târcoale ca lupii după pradă
Merg înainte, am drum fără escale
Tainic călător prin viața mea nomadă
Marin Voicu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu