marți, 22 martie 2016

Fuga de destin

Tu şi azi mai vrei să fugi de un destin
Purtat ca umbra pe drum fără ocol
Şi nu te va opri într-un gest creştin
Nici-un glas venind din orizontul gol

Şi dacă intr-o zi vei vrea să-ncepi să plângi
Trădate gânduri de-atâta aşteptare
Uitând sfârşitul la piept să-ncepi să strângi
Şireaguri vii de amintiri fugare

Captivă-n vis cu aripe de ceară
Ce s-a vrut să fie şi-al omenirii sol
Ai teamă că-n inimă un foc de pară
Te va-nfiora crescând prin trupul gol

Iar ochii-ţi poartă o umbră de păcat
Ca un văl ce-n preajma mea îl scuturi
Dar ştiu că din el şi eu m-am adăpat
Viteaz căzut sub salbe de săruturi

Marin Voicu



Niciun comentariu: