luni, 14 martie 2016

Primăvara mea


                                   
Vesel e văzduhul în zorii dimineţii
Adormit sub nor un soare stă să iasă
Căzută fără veste din alt colţ al vieţii
O senină pace pe lume-ncet se lasă

Tremurând din frunze şoptesc o melodie
Copaci uitaţi de vreme cu braţe altoite
Se târăşte vântul prin iarba ce învie
Adunând parfumul din florile-adormite

Şi cât mai  stă un timp pe prag îngândurat
Un nor nu se iveşte din văzduh să cadă
Iar sfioase păsări sunt gata de cântat
Cerească simfonie stând în pomi grămadă

Violetul magic al serii ce se lasă
Pe lumea obosită la margine de vis
Cresc umbrele grăbite şi luna ruşinoasă
Când ziua adormită ferestrele şi-a-nchis

Marin Voicu

Niciun comentariu: