Din tot ce-a fost cândva acuma să mai fie
Şi-n vremea care trece, orice năzuinţă
Nu poate fi decât o mare nebunie!
Lăsaţi-mă voi gânduri oarbe şi deşarte
Nu mai treziţi zadarnic amintiri apuse
Căci s-a închis demult a sufletului carte
Ofilind bobocii cuvintelor nespuse
Nu voi mai privi în urmă - un imens pustiu
Călcat de pașii mei ușori pe himeric drum
În jur e așa sinistru - totu-i pământiu
O milă nu se vede prin zările de fum
Tu destin trufaş ce-ai rătăcit pe căi pustii
Călcând ursuz pe ani ca pe uscate scânduri
Ca o amintire grea din urmă vrei să vii
Când anii s-au pierdut în valuri mari de gânduri?
Iar tu linişte ce mi te aşterni în cale
M-ai golit de patimi și mi-ai furat veșminte
Lasă-mă când şovăitor mă-ndrept agale
Spre locul unde am s-adorm de-acum-nainte
Marin Voicu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu