duminică, 20 iulie 2014

În sinea mea...

În sinea mea mi-am spus că nu e cu putinţă
Din tot ce-a fost cândva acuma să mai fie
Şi-n vremea care trece, orice năzuinţă
Nu poate fi decât o mare nebunie!

Lăsaţi-mă voi gânduri oarbe şi deşarte
Nu mai treziţi zadarnic amintiri răpuse
Căci s-a închis demult a sufletului carte
Ofilind savoarea minunilor apuse

Nu voi mai privi în urmă - un imens pustiu
Călcat de pașii mei ușori negăsind un drum
În jur e-așa sinistru - nimic nu este  viu
Iar visele îmi sunt doar niște grămezi de scrum

Tu destin trufaş ce-ai rătăcit pe căi pustii
Călcând ursuz pe ani ca pe uscate scânduri
Ca o amintire grea din urmă vrei să vii
Când anii s-au pierdut în valuri mari de gânduri?

Iar tu linişte ce mi te aşterni în cale
Şi-mi faci inima să bată în piept cuminte
Lasă-mă când şovăitor mă-ndrept agale
Spre locul unde am s-adorm de-acum-nainte

Marin Voicu

Niciun comentariu: