luni, 13 decembrie 2021

Tăcerea ta...









Tăcerea ta de ieri și mâine
E aroma unei presimțiri
Că visul stă să se termine
Înaintea marilor iubiri

A stat în mâna ta suavă
La fel și-n privirea ta de fum
Dorința mea așa firavă
În doi să mergem pe-același drum

A profețit isteț destinul
Voi același drum nu-l veți avea !
Ci veți gusta numai pelinul
Unui gând cu parfum de viorea

Marin Voicu




vineri, 19 martie 2021

Am întâlnit un înger





O noapte se coboară de stele insoțită
Și nici măcar o lună un drum nu-i lumina
Ajunsă la răspântii de drumuri obosită
S-a întins pe lumea toată  alături cu o stea

Dar m-am rătăcit și eu în jalnica răscruce
Pribegind stingher pe drum si prăfuit de trudă
M-am așezat de-o parte alături de o cruce
Și-o gingașă făptură de-a nopții rouă udă

 Priveam uimit cum doarme de vise chinuită
Și tremurând adesea cu-ntreaga ei făptură
Dormea fără de grijă în aripi învelită
Cu fruntea-n mâini lăsată și zâmbetul pe gură

Se-aprind acum și zorii la margine de lume
Puzderia de stele trezindu-se-n lumină
Grabită luna goală pe drumuri fără nume
Pe cer se furișează de parcă ar fi străină

Se ridică noaptea toată  din strania răscruce
Privind gingașul înger ce îi stătea-nainte
Gândea întunecata pe care drum s-apuce
Cu întregul său alai de stele ofilite ?

Oare din care Univers cu minuni stelare
În zbor s-a rătăcit prin lumea mea străină
Acest palid înger cu priviri așa de clare
Și c-o frunte-naltă prinsă-n aura divină?

Gândesc in sinea mea, a fost doar o intâmplare
C-am intâlnit un inger in calea mea barbară?
Poate ca a vrut, luând tot drumul in picioare
Să-mi arate soarta frumoasă si bizară

Mi-am terminat popasul, e ora de plecare
Drumul să-mi continui, răspântiile să-i număr
Și voi lăsa în urmă frumosul înger care
Încă s-alinta cu-n vis ce-i stătea pe umăr

Marin Voicu


marți, 1 septembrie 2020

Străin


                                    
O apă-nvolburată este al tău destin
 Îmi tot  șoptește dulce un gând amăgitor
 Ai cugetul cărunt și-ți este așa străin
 Când viața iți curge fără nici-un viitor

 Îngemănate pătimi în suflet sibilin
 S-au ofilit prin timp de-atâta așteptare
 Și din mâhnita viață tu trecător străin
 Vrei s-aduni șireaguri de amintiri fugare?

 Presimțiri apasă, neliniști stau la pândă
 Tristețile veghează și te înfioară
 Când mersul tău străin îți este o osândă
 Prin lumea-ncremenită cu obraji de ceară

 Străin ce pribegești cătând o mângâiere
 Ursitele câinoase scriu alte începuturi
 Prin ce timp și spațiu aștepți o înviere
 Ca un viteaz căzut sub salbe de săruturi ?

 Marin Voicu

vineri, 14 august 2020

Fereastra zilei...

Fereastra zilei s-a închis încet sub zare
Din ceruri se coboară seara ostenită
Adunati toți ingerii și-n mișcări bizare
Rostogolesc noaptea cu stele căptușită

Doarme dus Pamântul imbrațișat de umbre
Iar liniștea-i veghează pleoapele lăsate
Și legănate-n poala visurilor sumbre
Năluce stau la pândă pline de păcate

Din patul  nopții urcă o lună de zăpadă
Și-n mersul ei rotund încet se depărtează
Pe drum spre dimineață, nimeni să nu vadă
Cum fața ei se schimbă și se rușinează

Dar noaptea se topește si se-nfiorează
Când suflarea zilei prin plete-i se strecoară
Și-a scuturat mantaua și se-ndepărtează
Ducând alai de stele cu glasuri de fecioară

Marin Voicu

miercuri, 9 octombrie 2019

Doamna visurilor mele


              



S-a întins o noapte pe lumea ostenită
Și-n urma ei ascuns și îndoit de șale
 Somnul se târăște pe calea-i încâlcită
 Risipind puzderii de vise ireale

 Dar desprins din ele un vis zglobiu urzește
 Ascuns sub pleoapa mea, o veștedă petală
 Imagini de poveste, una tot mai crește
 Albă arătare în rochie de gală

 Cu trupul său mlădiu, o mare de mistere
 Și mersul senzual, mișcări înrobitoare
 Stau îngerii în loc privind fără putere
 Cum necunoscuta are  raiul la picioare

 Necunoscuta mea din vis pe ce drum călcând
  Tu ai putea veni prin câmpuri cu zorele
 Din lumea ta de vise în lumea mea trecând
 Ca pe veci să fii Doamna visurilor mele!?

 Marin Voicu

                                                
                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                               

luni, 30 septembrie 2019

Într-o zi de toamnă







Cum stă  ascuns tot cerul sub plapuma de nori
Iar haite reci de vânturi  aleargă  printre noi
Șoptesc cuprinși de gânduri  copacii visători 
Cum suflul rece-al toamnei i-a dezbrăcat  de foi

Pe fața rece a zilei, slabă  și neclară 
Își cern a lor apă  izvoarele de sus
O frunză prinsă-n spasme leneș  se coboară 
Și moare-ngenuncheată pe geană de apus

Stau amorțite păsări  prinse-n crengi udate
Cu ciocurile-ascunse sub aripi de destin
Și plouă agitat cu sunete ciudate
Pe lumea nemișcată  și  pe pământ străin 

Fuioare lungi de ceață albe pe spinare
Înghit acum pustiul și-un haos uluit
Iar tăcuta noapte și-așterne la picioare
Covor din lumea moartă  cu suflet vlaguit

Marin Voicu 





vineri, 27 septembrie 2019

S-a ivit toamna




Din zări nemărginite, pajiști și coline
S-a ivit și toamna cu haina ei bizară 
Vine-ncet și rece prin zilele senine
Aducând cu sine tristețea legendară

Un vânt năuc din fire, plin de-amărăciune 
S-a rătăcit prin crengi cu frunza argintie
Scutură și-adună și plin de-înțelepciune 
A-mbrăcat pământul  în haină ruginie

Pe ceruri adormite cirezi de nori colindă
Și aripi vagi de ploaie răpăie uitate
Pustietați adânci  încep ca să  cuprindă 
Lumea captușită cu vise agitate

S-a spart amurgul tot de noaptea-întunecată 
Și s-a pierdut o lună  in adâncimea ei
Nu pâlpâie o stea pe fața-i fermecată 
Și  totu-i un tablou binecuvântat  de zei

Marin Voicu