sâmbătă, 10 februarie 2018

Maci

Isi etaleaza macii cupa lor de sange
Prin marea-ngalbenita a holdelor de grau
O vara secetoasa sta acum si plange
Sub soarele de ceara cu iarba pan' la brau

Le este vantul leagan, tot cerul un destin
Si au ca apa roua ce a cazut in zori
Superbele petale sunt straie de festin
La balul dat de spice si miile de flori

Dar nici-un nor de-argint pe cer nu se arata
Si nu trecea o umbra prin spice si prin maci
Nici macar o boare atat de asteptata
Nu a racorit fruntea macilor posaci

Cand s-a topit seninul in vapaia zarii
Stau macii ofiliti in rosul lor aprins
Suferind de sete sub moartea sarutarii
Cupola lor gingasa de trup li s-a desprins

Marin Voicu

luni, 29 ianuarie 2018

Vremelnicie

Saruta-ncet lumina lunga inserare
Iar umbrele subtiri misterios se lasa
Cresc plete lungi de de ganduri -mare aiurare
Sub tampla mea fierbinte -oare cui ii pasa?

Privesc mirat in jur cum mai adanc patrunde
Putin cate putin un sunet al tacerii
Iar cugetele mele--apa fara unde
Pe fata mea sculpteaza un zambet al durerii

Incet s-a ofilit faptura mea lumeasca
Ma trezesc tot singur fara de putere
In care timp nu stiu sau zodie cereasca
Iar va-ncepe viata sa-mi curga prin artere

As face un popas pe drum in amurgire
Si sa privesc cum trece al timpului talaz
Dar ma ascund in mine - oarba linistire
Ca s-astept o vreme plina cu extaz

Marin Voicu

joi, 14 decembrie 2017

Te voi căuta

Știu că este scris în firea omenească
Ca toți s-avem în suflet doruri și iubiri
Iar dorința mea atâta de firească
E să te am cu mine nu în amintiri

Te voi căuta prin lespezile vieții
Lăsând în urmă nefasta-mi izolare
Călca-voi drumul cel mărginesc scaieții
Să-ți aștern pios iubirea la picioare

Și-n aer să te caut tremurând în zbor
Cu suflet răscolit fierbând neîncetat
Mi-a mai rămas speranța și un singur dor
Pe care vântul vieții nu le-a spulberat

Și mâinile-mi întinse vor căuta nebune
Să-ți găsesc făptura - icoană de-nchinat
Așezată-n suflet - loc de-nchinăciune
Voi privi la tine de doruri măcinat

Marin Voicu

joi, 30 noiembrie 2017

Castele de iubire

În fuga lor ritmată trec zilele năuce
Citind mereu în noi iubirea vieții noastre
Stăm mână în mână cu fața la răscruce
De neștiute drumuri spre zările albastre

Unul lângă altul luăm drumul în picioare
Alături cu ursita ce plânge și zâmbește
Acum eu sunt cerul, iubita întinsă mare
Și-n bolta mea senină chipu-și oglindește

Și viața am luat la pas prin pulberile verii
Neștiutori că drumu-i lung și obositor
Dar ne-am împotmolit in mlaștinile vrerii
Când n-am crezut că-n viață este viitor

De ar fi fost lung ca de la Pământ la Lună
Incolăciți de-a pururi pe-același trunchi de crez
Am fi străbătut tot drumul împreună
Castele de iubire în suflet să-ți durez

Marin Voicu

vineri, 24 noiembrie 2017

Capătul de seară

Ce vrajă o fi fost în acel surâs de seară
Când plete lungi de gând ne înveșmântau ușor?
Tu erai lumina în viața mea barbară
Culoarea și parfumul de fruct biruitor

Cu ochi strălucitori, luceferi care ard
Pe cerul meu de suflet cu apele domoale
Tu ridicai în mână al dragostei stindard
Eu adunând din gura-ti zâmbetele tale

Tandrețea mea te-alintă pe sub arcada zilei
Și pe furiș în brațe galeș mă cuprinzi
Arzi și ai culoarea aidoma zambilei
Când dulce și sfioasă pe piept mi te întinzi

Pe portativul vieții valsul ni se frânge
Și-n capătul de seară moare fericirea
Cum mă doare gândul că un trecut se strânge
Iar din ce a fost frumos rămîne amintirea

Marin Voicu

Templul dragostei

Nu există timp, nici lanț care să mă oprească
La tine să ajung când inima îmi bântui
A crescut în mine dorința nebunească
Prin vară să te caut, sufletul să-mi mântui

Se scutură și toamna și încă mai aștept
Alături ca să-mi fii, să-mi spui o vorbă bună
Așează tu obrazul pe liniștea-mi din suflet
Să simți arzând un Rai cu dragostea-mpreună

Câte sentimente s-au adunat în suflet
Noblețea lor mă-nalță, mă simt nemuritor
Tu m-ai prins de mână și m-ai oprit din umblet
Spunând că impreună avem un viitor

Tu esti o floare, o vremelnică minune
Drept mulțumire îți voi ridica un templu
Iar din clopote de gând veșnic să răsune
Dragostea imensă când stau și te contemplu

Marin Voicu

Prințesa iubirii

Îți amintești? A fost o primavară
Și-o seară mov când m-ai oprit din umblet
Și ora sfântă cu parfum de ceară
Când încet încet mi-ai intrat în suflet

S-a scuturat o vară de petale
Și flori de dor tot au crescut cuminte
Iar sufletele noastre mereu goale
Cătau iubirea dulce și fierbinte

Cădea pe noi o ploaie de iubire
Noi eram cerul și un buchet de flori
Cântam din trupuri ca dintr-o psaltire
Pe clape de extaz si de dulci fiori

Tu ești prințesa ești frumoasa zână
Și te admiri în oglinda mea din piept
Știi că poți să-mi fii vesela stăpână
A iubirii ce de-atâția ani aștept?

Marin Voicu