vineri, 24 noiembrie 2017

Capătul de seară

Ce vrajă o fi fost în acel surâs de seară
Când plete lungi de gând ne înveșmântau ușor?
Tu erai lumina în viața mea barbară
Culoarea și parfumul de fruct biruitor

Cu ochi strălucitori, luceferi care ard
Pe cerul meu de suflet cu apele domoale
Tu ridicai în mână al dragostei stindard
Eu adunând din gura-ti zâmbetele tale

Tandrețea mea te-alintă pe sub arcada zilei
Și pe furiș în brațe galeș mă cuprinzi
Arzi și ai culoarea aidoma zambilei
Când dulce și sfioasă pe piept mi te întinzi

Pe portativul vieții valsul ni se frânge
Și-n capătul de seară moare fericirea
Cum mă doare gândul că un trecut se strânge
Iar din ce a fost frumos rămîne amintirea

Marin Voicu

Templul dragostei

Nu exista timp, nici lanț care să mă oprească
La tine să ajung când inima îmi bântui
A crescut in mine dorința nebunească
Prin vară să te caut, sufletul să-mi mântui

Se scutură și toamna și încă mai aștept
Alături ca să-mi fii, să-mi spui o vorbă bună
Așează tu obrazul pe liniltea-mi din suflet
Să simți arzând un Rai cu dragostea-mpreună

Câte sentimente s-au adunat în suflet
Noblețea lor mă-nalță, mă simt nemuritor
Tu m-ai prins de mână și m-ai oprit din umblet
Spunând că impreună avem un viitor

Tu esti o floare, o vremelnică minune
Drept mulțumire își voi ridica un templu
Iar din clopote de gând veșnic să răsune
Dragostea imensă când stau si te contemplu

Marin Voicu

Prințesa iubirii

Îți amintești? A fost o  primăvară
Și-o seara mov când m-ai oprit din umblet
Și ora sfântă cu parfum de ceară
Când încet, încet mi-ai intrat în suflet

S-a scuturat o vară de petale
Și flori de dor tot au crescut cuminte
Iar sufletele noastre atât de goale
Cătau iubirea dulce și fierbinte

Cadea pe noi o ploaie de iubire
Eram tot cerul pur și un buchet de flori
Cântam din trupuri ca dintr-o psaltire
Pe clape de extaz și de dulci fiori

Tu ești prințesa, ești frumoasa zână
Ce te admiri în oglinda mea din piept
Știi ca ai putea să-mi fii vesala stăpână
A iubirii ce de-atâția ani aștept?

Marin Voicu

M-am închis în mine

Azi m-am închis în mine ca într-o cetate
Dar și în adâncimea cugetelor mele
Am gânduri încâlcite, vise dezlânate
Ce-mi macină iubirea-n ceasurile grele

Acolo sus tu Doamne-n cerurile albastre
Te rog să-ți lași o mână și cuprins de milă
Să mă scoți din calea cumplitelor dezastre
Ca viața să nu-mi fie rece și sterilă

Stau închis în mine și spun o rugăciune
Să trec peste dureri din spațiu si vreme
Să nu-ntâlnesc pe nimeni, să nu poată spune
Că n-am pierdut iubirea, n-am de ce mă teme

In minea, dragostea și ura împreună
Acum s-au așezat cuminți ca niște îngeri
Dar mi-am pierdut iubirea și-am sa fiu minciună
Căci viața mi-a fost toată plină de înfrângeri

Marin Voicu

duminică, 12 noiembrie 2017

Doi eroi dintr-o baladă

Acum noaptea oarbă peste noi se lasă
Copacii goi s-au îmbrăţişat în umbră
I-a unit ursita? Oare cui îi pasă
Că sunt doi eroi dintr-o baladă sumbră?

Picuri de lumină pe geam s-au aşezat
Şi mă amăgesc cu magia lor adâncă
Iar visele aşteaptă să mă sărute-n pat
Şi câte intrebări nedezlegate încă

Încet păreri de rău stau să se adune
Şi inima îmi roade un nebunatic dor
Ascult mintea cum neîncetat îmi spune
Că sunt mereu în viaţă speranţe ce nu mor

Nici azi, nici mâine nu voi putea răspunde
Cum noi, doi frumoşi eroi dintr-o baladă
Iubirea, o nestemată vie, unde?
În ce timp? din vina cui? am lasat să piardă?

Marin Voicu

vineri, 10 noiembrie 2017

Toamnă în parc

În parc, pe alee, o bancă solitară
Prinsă între frunze care par de sânge
Tremurător în suflet acum se strecoară
Nostalgia ce pe fiecare-atinge

E gol parcul, parcă e lipsit de suflet
S-a ascuns pustiul printre frunza moartă
Amurgul vineţiu s-a oprit din umblet
Amintiri si vise toamna tainic mi le poartă

Şi ca într-o poveste dulce şi bătrînă
Mă prind singurătăţi în haine zdrenţuite
Îmi simt inima brumată şi păgână
Doruri sfinte strigând neliniştite

Şi soarta în jocul toamnei pare prinsă
Sau într-un enorm buchet de crizanteme
Şi-o amintire de dragoste respinsă
Îngălbenind încet şi prea devreme

Marin Voicu

miercuri, 8 noiembrie 2017

Ştii tu iubito.......


 


Ştii tu iubito, nu îmi sta departe
Reintră sfânt în lumea mea de vise
Numai timpul e cel care desparte
Trupurile ce soarta ne unise

N-a fost un vis şi nici o ispitire
Acele jocuri în care noi ne-am prins
Când sâni-ţi sacrii ca nişte potire
Pe buzele fierbinţi mi s-au prelins

Şi nici când prinsă-n  rugul cel fierbinte
Tu te  mistuiai în foc învolburat
Din trupul prins în patimile sfinte
Cântecul plăcerii şopteai catifelat

Zeu setos din tine eu m-am adăpat
Ca dintr-o cupă sfinţită în altar
Eşti un înger din iubire întrupat
Şi din albastre flori pline de nectar

În mine acea lume reînvie
Şi-atâtea amintiri îmi vin în minte
Şi câte jocuri ar fi putut să fie
Gândeşte acum mintea mea fierbinte

Marin Voicu