miercuri, 20 ianuarie 2016

Astăzi



Gânditor astăzi m-am surprins stând la fereastră
Atât de singur şi privind cum viaţa trece
Simt in piept inima-mi pustie şi sihastră
Cum nebună bate mai rar și tot mai rece

Privind de la fereastră zori aș fi vrut să văd
Să simt crescând fiori în suflet-mi molatic
Dar nu sunt zori, în față amurgul îl revăd
Seducător îmbrățișându-mă tomnatic

Marin Voicu

joi, 26 februarie 2015

Îndoieli





Cum dau buzna gânduri prin vremea cea haină
Și-atâta zarvă fac de capul prind în palme
Rătăcesc stingher în lumea așa străină
Și-i toată plină de-ndoieli adânci și calme

Nevinovat surâd, prin suflet se strecoară
Și dureros dospesc tăcerile posace
Gânduri aiurite cu forma lor bizară
Nebune dau coșmaruri slabe și stângace

Atâtea îndoieli pândesc într-un colț de gând
Grăbitele regrete să le prindă-n plasă
Le- apasă oboseala, stau labele lingând
Gândind cum să rezolve cauza spinoasă

E liniște în jur tăcere-i suverană
Nevrozată haita mârâie prin unghere
Regretele-au plecat în cântec de soprană
Și sufletul privesc tăcute și stinghere

Ele-acum vor sta cuminți și drept mulțumire
Împreună vor cânta cu sfinții la un loc
Cântecele scrise prin antice psaltire
Arzând tămâie dar și un fir de busuioc

Marin Voicu






 





duminică, 15 februarie 2015

De vrei să zbori...

                                       
            De vrei să zbori, la gând tu aripi poţi să-i faci
            Iar visul poate din nou amic să-ţi fie
            Să nu încerci ca noapte-n zi să o prefaci
            Lumina sa nu iți va darui vecie

           Simţi acum ce timpuri curg pe-afară  
           Cum tot în jur e vremelnică minune
           Să nu crezi că-n liniștea de astă seară
           Iți va sta destinul într-o rugăciune

           Să nu fii statuie lipsită de-amintiri
           În fața lumii stând  strâmbă și ciudată                        
           Al vremii val va șterge doruri și iubiri
           Dar nu vei fi tu de toate vinovată
           
           Gânduri și cu vise vor fi un univers
           Și-arzând albastru pe bolta lui domnească
           Tu o stea sfioasă te vei opri din mers
            Ca lumea-n jurul tău să se invârtească

            Marin Voicu

luni, 2 februarie 2015

Frământări

De-atâtea frământări mi-este viața plină
Cu adâncuri sumbre, reci și fără teamă
Stau umbre-ntinse pe fire de lumină
Ce scriu prin vreme neînțeleasa-mi dramă

M-apasă gânduri și vise risipite
Dorințe netrăite, seci neîmpliniri
Beat de voluptatea nopții mistuite
Arde-n mine torța cu dulci închipuiri

Stând îngenunchiat pe pragul dimineții
Am sa spun o rugă ce-mi răsare-n minte
Ca s-asculți în mine cântecul tristeții
Dar și mâhnirea ce-n suflet stă cuminte

Tăcerea oarbă se lasă ostenită
Și-așterne răcela uitării între noi
Îngroapă noaptea și ora-mpătimită
Țăndări fă oblinda imaginii cu noi!

Marin Voicu

vineri, 12 decembrie 2014

N-am să-ți spun



Gândesc că n-am să-ţi spun adio şi nici bun rămas
Vei rămâne doar ce-ai fost, un strop de rătăcire
Prin viaţa mea sihastră când tu ţi-ai făcut popas
Cu un destin de mână prins plin de amăgire

Nu voi păstra nici freamătu-ti de păduri virgine
Nici privirea ta, o umbră a codrilor păgâni
Nici măcar surâsul tău cu note cristaline
Sau susurul plăcerii când adesea îl îngâni


Am să păstrez cu mine doar scurta nebunie
Din clipele când prinși în unduiri de trup mlădiu
Pe obraji creșteau bujori, ciudată armonie
Cu stropi de rouă scânteind pe corpul arămiu


A fost un vis, ai fost o floare, totul e departe
Voi purta in mine doar amintirea-ntreagă
Și cum vine vremea tristă și cum ne desparte
Curând alte mâini străine vin să te culeagă

Marin Voicu


luni, 10 noiembrie 2014

Viaţa, paradis uman ?




N-am să cred nicicând că viața-i paradis uman
Stând pe timp întinsă ca o pânză mărginită
Iar întreaga lume e un freamăt grosolan
De farisei prinși sub bolta cerului mâhnită

Eu cred că viața-i doar o teribilă cărare
Șerpuind dintr-un răsărit spre ultimul amurg
Și trec pe ea în valuri o lume migratoare
Cu pribegii prin veacuri ce haotice se scurg

Stă prinsă-n viață o dulce animalitate
Dar și sentimente sumbre prinse-n nemișcare
Speranțe stau chircite sub zările curbate
Cugetând că viața e o mare provocare

Este viața plină de eșecuri și de goluri
Și-atâtea suflete în mister înlănțuite
Pe când ursite s-au adunat plângând în stoluri
Profeții neîmpline și disprețuite

Marin Voicu

sâmbătă, 4 octombrie 2014

De ce toamnă ?



Toamnă, de ce eşti tu aşa de tristă?
Sculptezi în suflete atâtea patimi
Şi amintiri despre tot ce nu există
Într-un adânc pustiu udat de lacrimi

În urma ta curg ceţuri valuri, valuri
Prins de ele un soare se îneacă
Când tu imi treci ușor in ritualuri
Sub cer brumat ce fruntea işi apleacă

Îmi săruţi umed crânguri adormite
Roind în ele frunzele a jale
Şi desprins de prin crengile-negrite
Pustiul putred se întinde-n vale

Aiurit un vânt se-ncurcă printre nori
Pictaţi pe cer par colorate stambe
Prin zări s-aud enigmatice rumori
Şi vin valsând din senzuale gambe

Dar vii şi pleci pe-aceeaşi cale-n vreme
Prinsă-n neguri răsucite ca un fum
Te răsfeţi în parfum de crizanteme
De prin tufele crescute peste drum

Marin Voicu