O noapte se coboară de stele insoțită
Pe drumul lung ce încă luna nu îl lumina
Ajunsă la răspântii de drumuri obosită
S-a întins pe lumea toată alături cu o stea
Dar m-am rătăcit și eu în jalnica răscruce
Pribegind stingher pe drum si prăfuit de trudă
M-am așezat de-o parte alături de o cruce
Și-o gingașă făptură de-a nopții rouă udă
Priveam uimit cum doarme de vise chinuită
Și tremurând adesea în visele-i confuze
Dormea fără de grijă în aripi învelită
Cu fruntea-n mâini lăsată și zâmbetul pe buze
Zorii s-au ivit acum cu plete de lumină
Au îmbrățișat lumea și strania răscruce
Iar gingașa făptură tot doarme și suspină
Nimic nu o trezește din visele-i năuce
Oare din care răspântii cu minuni stelare
În zbor s-a rătăcit într-o lume-așa străină
Acest palid înger stând în lungă nemișcare
Dar c-o frunte-naltă prinsă-n aura divină?
Gândesc in sinea mea, a fost doar o intâmplare
C-am intâlnit un inger in calea mea barbară?
Poate ca el a vrut, luând tot drumul in picioare
Să îmi arate soarta frumoasă și amară
S-a ridicat și noaptea din strania răscruce
Privind gingașul înger ce îi stătea-nainte
Gândea întunecata pe care drum s-apuce
Cu întregul său alai de stele ofilite ?
Mi-am terminat popasul, e ora de plecare
Drumul să-mi continui, răspântiile să-i număr
Și voi lăsa în urmă frumosul înger care
Încă s-alinta cu-n vis ce îi stătea pe umăr
Marin Voicu
