Un loc in liniştea mea

În suflet o linişte mi se aşează gravă
Iar mintea deșteptată îmi plânge abătută 

Durerea-ncet mă roade flămândă și mârșavă

Îndârjit scobește și ucigător sărută

Nu vise, nu lacrimi doar o vastă izolare
Unde s-au pierdut speranțe prin mutele răscruci
E totul numai haos, o mare violare

De pace înrobitoare și-a unui dans de cuci

Din adâncimi de lume și uimitor de slabă

O umbră se arată prin  liniștea firavă

Prin jur ea se perindă și cată fără grabă

Un loc să își găsească prin liniștea grozavă

S-a așezat cuminte, senină si suavă
La piept stângând umilă dorinți mistuitoare
Dar cine-i umbra slabă de parcă-ar fi o sclavă?

E oare viața mea intr-o lume trecătoare ?

Marin Voicu

Astăzi

Gânditor astăzi m-am surprins stând la fereastră
Atât de singur şi privind cum viaţa trece
Simt in piept inima-mi pustie şi sihastră
Cum nebună bate mai rar și tot mai rece

Privind de la fereastră zori aș fi vrut să văd
Să simt crescând fiori în suflet-mi molatic
Dar nu sunt zori, în față amurgul îl revăd
Seducător îmbrățișându-mă tomnatic

Marin Voicu