Stând pe timp întinsă ca o pânză mărginită
Iar întreaga lume e un freamăt grosolan
De farisei prinși sub bolta cerului mâhnită
Eu cred că viața-i doar o teribilă cărare
Șerpuind dintr-un răsărit spre ultimul amurg
Și trec pe ea în valuri o lume migratoare
Cu pribegii prin veacuri ce haotice se scurg
Stă prinsă-n viață o dulce animalitate
Dar și sentimente sumbre prinse-n nemișcare
Speranțe stau chircite sub zările curbate
Cugetând că vița e o mare provocare
Este viața plină de eșecuri și de goluri
Și-atâtea suflete în mister înlănțuite
Pe când ursite s-au adunat plângând în stoluri
Profeții neîmpline și disprețuite
Marin Voicu
