Ție

Privirea ta de-atâtea ori m-a pus pe gânduri

Şi-n adâncul serii m-a-ndemnat ca să visez

Și cum să-ţi scriu cu mintea rânduri după rânduri

Să iți sculptez făptura și-n mine s-o așez

Vrei să te adun la mine-n brațe protector

Să simti cum crește-n piept o magică dorință

Vrei să-mi fii visul, venind din viitor

Să-mi spargă izolarea, aprigă sentință

Pe pieptul meu întinsă cu gânduri stând curgând

Dar și dorințe prinse-n mută rugăciune

Să fii cu mine una în suflet și în gând

Și-n umila viață cu ochii de tăciune

Stai înfiorată și presimțiri apasă

Și tot orizontu-i plin de speranțe goale

Se așterne-n față o viață dureroasă

Și o lume oarbă cu sufletele rivale 

Dar sigur am să-ți culeg dorințele flămând

Ca pe o rouă în săruturi pătimașe

Să simți că eu voi fi cu tine, și nu în gând

Și nici măcar în vraja viselor golașe

Marin Voicu

Toamnă

Un început timid, o dimineaţă
Ca un inel de caldă sărutare
Când în oglinda zilei se răsfaţă
O toamnă îmbrăcată-n cerşetoare

A apărut şi-i chipul nins de soare
Iar trena ei cusută-n mii de flori
A adunat în dulce-mbrăţişare
Speranţe amestecate cu fiori

A strâns în sân parfumuri din petale
Poate aşa e scris în al său destin
Să le presare-n ruginita-i cale
Lăsând în  urmă tristeţe şi suspin

Se opreşte ziua din al său umblet
Amurgul se furişeaza printre noi
Ştii  toamnă ce rece eşti la suflet
Şi cum plâng arborii cu uscate foi?

Marin Voicu

Zi de toamnă

Eşti doar o zi de toamna aurie
Cu haina-n zdrenţe şi mergi spre asfinţit
Sculptând destine-n zarea ruginie
Valsezi de mână cu vântul amorţit

Pictezi pe cerul colorat de toamnă
Un zbor de păsări şi-o lacrimă pe chip
Şi când săruți lumina dulce doamnă
Îmi citeşti soarta scrisă pe nisip

Tăcută, mi-ai trecut pe la fereastră
Zâmbind că anii mi s-au scurs prin vreme!
Ştii cum doare tristeţea ta sihastră
Când eu te cânt in serile boeme?

Înfrigurată-n capătul de seară
Tragi manta de vise-n nopţile cu ploi
Ce lacrimi, pe obrajii tăi de ceară
Curg îngălbenind sufletul  din noi!

Marin Voicu