Tie

Privirea ta m-a pus pe gânduri

Şi m-a-ndemnat iar ca să visez

Şi-ţi scriu acum aceste rânduri

Curgând ca valsul vienez

La mine-n braţe protector

Te-ai cuibărit ca o dorinţă

Cuprins-n vis cuprinsă-n dor

Îmi eşti o umbră de fiinţă

Adormită între crâmpeie

De vise prinse între rugi

În gând mă cauţi tu femeie

Şi-n plânsul nopţilor prelungi?

Mă pipăi şi-ncă nu mă simţi

Deşi mi te alinţi în braţe

Şi asculţi şoaptele fierbinţi

Subţiri şi lungi ca nişte aţe.

Eu suspinele-ţi culeg flămând

În săruturi pătimaşe

Căci sunt cu tine şi nu în gând

Şi nici  în visele golaşe

Marin Voicu

Toamnă

Un început timid, o dimineaţă
Ca un inel de caldă sărutare
Când în oglinda zilei se răsfaţă
O toamnă îmbrăcată-n cerşetoare

A apărut şi-i chipul nins de soare
Iar trena ei cusută-n mii de flori
A adunat în dulce-mbrăţişare
Speranţe amestecate cu fiori

A strâns în sân parfumuri din petale
Poate aşa e scris în al său destin
Să le presare-n ruginita-i cale
Lăsând în  urmă tristeţe şi suspin

Se opreşte ziua din al său umblet
Amurgul se furişeaza printre noi
Ştii  toamnă ce rece eşti la suflet
Şi cum plâng arborii cu uscate foi?

Marin Voicu

Zi de toamnă

Eşti doar o zi de toamna aurie
Cu haina-n zdrenţe şi mergi spre asfinţit
Sculptând destine-n zarea ruginie
Valsezi de mână cu vântul amorţit

Pictezi pe cerul colorat de toamnă
Un zbor de păsări şi-o lacrimă pe chip
Şi când săruți lumina dulce doamnă
Îmi citeşti soarta scrisă pe nisip

Tăcută, mi-ai trecut pe la fereastră
Zâmbind că anii mi s-au scurs prin vreme!
Ştii cum doare tristeţea ta sihastră
Când eu te cânt in serile boeme?

Înfrigurată-n capătul de seară
Tragi manta de vise-n nopţile cu ploi
Ce lacrimi, pe obrajii tăi de ceară
Curg îngălbenind sufletul  din noi!

Marin Voicu