O noapte se coboară de stele insoțită
Și nici măcar o lună un drum nu-i lumina
Ajunsă la răspântii de drumuri obosită
S-a întins pe lumea toată alături cu o stea
Dar m-am rătăcit și eu în jalnica răscruce
Pribegind stingher pe drum si prăfuit de trudă
M-am așezat de-o parte alături de o cruce
Și-o gingașă făptură de-a nopții rouă udă
Priveam uimit cum doarme de vise chinuită
Și tremurând adesea cu-ntreaga ei făptură
Dormea fără de grijă în aripi învelită
Cu fruntea-n mâini lăsată și zâmbetul pe gură
Se-aprind acum și zorii la margine de lume
Puzderia de stele trezindu-se-n lumină
Grabită luna goală pe drumuri fără nume
Pe cer se furișează de parcă ar fi străină
Se ridică noaptea toată din strania răscruce
Privind gingașul înger ce îi stătea-nainte
Gândea întunecata pe care drum s-apuce
Cu întregul său alai de stele ofilite ?
Oare din care Univers cu minuni stelare
În zbor s-a rătăcit prin lumea mea străină
Acest palid înger cu priviri așa de clare
Și c-o frunte-naltă prinsă-n aura divină?
Gândesc in sinea mea, a fost doar o intâmplare
C-am intâlnit un inger in calea mea barbară?
Poate ca a vrut, luând tot drumul in picioare
Să-mi arate soarta frumoasă si bizară
Mi-am terminat popasul, e ora de plecare
Drumul să-mi continui, răspântiile să-i număr
Și voi lăsa în urmă frumosul înger care
Încă s-alinta cu-n vis ce-i stătea pe umăr
Marin Voicu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu