luni, 10 noiembrie 2014

Viaţa, paradis uman ?

E viaţa parcă un paradis uman
Într-o desfăşurare invechită
Iar lumea, amplu fluviu suveran
Ce curge lin cu valuri ostenite

E viaţa o teribilă cărare
Prinsă-n culoarea ultimului amurg
Sau gânduri ca de apă, migratoare
Ce prin veacuri nemişcate tot se scurg

E viaţa dulce animalitate
Un ostrov cu ape mişcătoare
Sau  uitare, ucisă când străbate
Cărări de zbucium pline de culoare

E viata doar o carte de simboluri
Cu suflete ce suferă descântul
Pe când ursitele ne dau fioruri
Cu glasul lor agonizând ca vântul

Marin Voicu