joi, 21 august 2014

Ce să fac ?

Simt cum îţi palpită întreaga fire
Tot stau şi mă gândesc oare ce să fac?
Aş vrea s-ascult cum tu respiri  iubire
Când îmi dai  savoarea buzelor de mac!

Cum tu îmi eşti cea mai frumoasă floare
Iar ochii tăi asupra-mi se ridică
Şi ca pe un înger poleit de soare
Te voi iubi profund şi fără frică

Am să te-adun in orice dimineaţă
Văzând timpul bătătorind cărarea
Ca pe un fior dulce de speranţă
Să fim la două vieţi îngemănarea

Şi nu vom fi singuri pe acest pământ
Cu inima bătând înfiorată
Când ne vom spune firescul legământ
În noaptea cu o lună sidefată

Marin Voicu

duminică, 17 august 2014

O linişte...


O linişte se lasă-n gândurile mele
De mi se îneacă deşerturile firii
În târziu de soartă când clipele trec grele
Adun din nou în mână zorile iubirii

Şi cum te visez în orice înserare
Trăind înfiorat plăcerile senine
Inima-mi vibrează ca-n faţă la altare
Când cuprind în braţe sufletul din tine

Zâmbeşti ca din picturi prinse în chenare
Şi-n faţa lor topit mă-nchin ca la icoane
Mă-nalţ apoi vrăjit şi-ascult bătăi mai clare
De farmece asunse-n sânuri diafane

Şi înfierbântat la culme privesc iar la tine
Ca la răsărit de stele sau freamătul marin
Risipit în clipa uitărilor de sine
Te sărut iubire şi-ncep ca să mă-nchin.

Marin Voicu