Și învins de vreme la fiecare pas
Rătăcind prin noapte gândurilor sumbre
Caut nemurirea prin ceruri de atlas
Și-am să las din mine sufletul să zboare
Spre-naltele câmpii uitate de suspine
Să străbată-apoi poteci șerpuitoare
Găsindu-și drumul întoarcerii în mine
A strâns în brațe petale de lumină
Din ceruri adormite cu-azururi care curg
Dar întors în mine ca dintr-o grădină
Are strânsă-n mână o clipă de amurg
Marin Voicu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu