vineri, 29 martie 2013

Rugă de apus

Apusul stă să cadă pe zarea muribundă
Și împleticit el duce stele în spinare
Se târăște-ncetișor pe calea sa rotundă
Pregătind a sa făptură pentru închinare

A îngenunchiat apusul și chipu-i ofilit
Iar ruga sa se-nalță ca fumul de tămâie
Stau arhanghelii s-ascultă cum strigă umilit
Ca noaptea-n locul său să vină, negră si molâie

Dureros de largă în trenă împidicată
Coboară alene noaptea pe drumul inelar
Gem pustietăți, mistere cu fața lor uscată
Si toate adunate sunt alaiul său neclar

Unduind din trup are tot cerul la picioare
Și cad unul câte unul luceferii învinși
Dar si îngeri adormiți cu plete de fecioare
Când noaptea se alintă rece și cu ochi închiși

Marin Voicu

vineri, 15 martie 2013

Gând de primăvară


Se scutură domol zilele de ceaţă
În razele subţiri de soare vanitos
Sub cer de vrajă îşi pierd a lor albeaţă
Scheletice troiene care dorm pe jos

Pe pieptul zilei o linişte stă gravă
Timidul fir de iarbă creste-năbuşit
Mugurii scot sânii  pe ramura firavă
Plesnind într-un parfum de vis nedesluşit

Nici un nor sub bolta cerului în floare
Magica oglindă a zilei nu o sparge
Fiori de vânt ca limpede cântare
Rătăcesc prin frunza plopilor-catarge

Uimite păsări cu vocea arămie
Prin ramuri albe de a florilor ninsoare
Bat din aripi o ciudată simfonie
De parfumuri, de lumină şi culoare

Marin Voicu